REPREZENTANTA BOR

Jean Claude Larchet ia pozitie fata Documentul Congregatiei pentru doctrina credintei

Jean Claude Larchet, unul dintre cei mai importanti teologi ortodocsi consideră documentul Congregatiei pentru doctrina credinţei ca fiind  un enorm pas înapoi din partea Bisericii Romano-catolice, o negare a întregii evoluţii a relaţiilor ecumenice din ultimul secol. El arată că reabilitarea mesei în latină, încurajarea curentului tradiţionalist din Biserica Romano-catolică  şi calificarea Bisericilor ortodoxe ca Biserici particulare în contrast cu Biserica catolică, este de fapt minimalizare a ameliorării  relaţiilor  cu  Biserica Ortodoxă după  Conciliului Vatican II. www.orthodoxie.com

Documentul Congregaţiei doctrinei credinţei este considerat de Cardinalul Kasper ca o invitaţie la dialog

Documentul Congregaţiei doctrinei credinţei este considerat de Cardinalul Kasper ca o invitaţie la dialog

Vineri 13 iulie, Cardinalul Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor a calificat documentul respectiv drept o „invitaţie la dialog”.  El afirmă că documentul nu aduce nimic nou şi că o a doua lectură mai serenă va putea clarifica faptul că el exprimă într-o manieră sintetică dar clară ceea ce Biserica romano-catolocă a susţinut deja. „Declaraţia nu constituie un pas înapoi faţă de progresul ecumenic ci ne invită să mergem la scopul responsabilităţilor ecumenice care aşteaptă să fie atinse. Aceste diferenţe nu ar trebui să ne bulverseze pentru că le spunem pe nume. În ultimă analiză, declaraţia este o invitaţie urgentă pentru a continua un dialog seren. „

Informează www.zenit.org

UNIUNEA EUROPEANA SI VIATA RELIGIOASA

 

UNIUNEA EUROPEANA SI VIATARELIGIOASĂ

“Nici o ţară nu îşi poate permite să neglijeze importanţa Bisericilor şi echilibrul pe care îl poate aduce viaţa religioasă într-o societate, de orice tip ar fi ea. Bisericile au, în Uniunea Europeană în ansamblul ei, şi în fiecare ţară în parte, o importanţă cu totul particulară, deoarece ele reprezintă nucleul primordial al culturii europene. O Europă care trebuie să ia în considerare tradiţiile constituţionale comune, tradiţiile şi fenomenele culturale din Statele membre, identitatea lor naţională, la fel ca şi principiul de subsidiaritate, trebuie să respecte şi să protejeze echilibrul relaţiilor dintre Biserică şi Stat” [1].

Europa nu este numai un spaţiu natural, ci şi un loc real şi simbolic al istoriei popoarelor şi naţiunilor. Construcţia sociologică a Europei depinde de actorii colectivi ce se manifestă în acest spaţiu şi astfel unificarea europeană prezintă incidenţe din ce în ce mai importante în legătură cu poziţia Bisericilor.

În această parte a lumii, numărul religiilor este inferior numărului Statelor, iar frontierele lor nu coincid. Europa de Nord are o dominantă protestantă, Europa Meridională are o dominantă catolică, iar cea de Est are o dominantă ortodoxă. În toate aceste zone există o realitate care este foarte evidentă: religiile nu pot să se dezintereseze de Europa, precum Europa nu se poate dezinteresa de ele.

O Europă care susţine că apreciază valorile pe care le poate aduce în comuniune fiecare Stat şi naţiune nu numai că are datoria, dar este obligată să respecte şi să protejeze poziţia pe care o ocupă instituţiile cu caracter religios în acele ţări. Bisericile intră în contact cu Uniunea Europeană în foarte multe şi diferite domenii şi astfel Europa este obligată să ţină cont de Biserici, iar Bisericile nu pot să ignore, la rândul lor, orientarea socio-politică ce se construieşte în această perioadă.

 

Pentru mai multe detalii privind rolul şi locul Bisericilor în ţările Uniunii Europene

---

[1] 1. Marcel Merle, Religion, étique et politique en Europe: essai de problematique, en Religions et transformations de l’Europe, sous la direction de Gilbert Vincent et de Jean Paul-Willaime, Presses Universitaires de Strasburg, 1993, pp. 58-65.

 

SCURTA PREZENTARE A INSTITUTIILOR UNIUNII EUROPENE

INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

• Parlamentul European

Este ales la fiecare 5 ani de catre cetatenii europeni. Parlamentul ales în 2004 este compus din 732 membri din cele 25 de tari. Principala responsabilitate a Parlamentului este de a adopta legi europene. El partajeaza aceasta responsabilitate cu Consiliul Uniunii Europene iar Comisia Europeana este cea care propune noile legi. Parlamentul si Consiliul au în acelasi timp responsabilitatea de a aproba bugetul anual al Uniunii Europene. Parlamentul are puterea de a cenzura Comisia europeana.
Membri Parlamentului european sunt organizati în grupuri parlamentare politice de dimensiuni europene si nu în grupuri nationale. Cel mai mare grup parlamentar este cel al Partidului Popular European- centru dreapta ( Crestin democrat), urmat de Socialisti, Liberali si Ecologisti. În total, Membrii Parlamentului European reprezinta toate pozitiile legate de integrarea europeana, de la cele mai federaliste la cele mai sceptice.

Principalele sesiuni ale Parlamentului se tin la Strasbourg iar celelalte la Bruxelles. Parlamentul european lucreaza în 20 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.
Parlamentul European alege Mediatorul european care examineaza plângerile cetatenilor pentru o administratie necorespunzatoare din partea institutiilor europene.

• Consiliul Uniunii Europeene

Consiliul Uniunii Europene este vocea Statelor membre. Altadata el era numit Consiliul de Ministri. Împreuna cu Parlamentul Europei îsi partajeaza responsabilitatea legislativa si luarea deciziilor politice. El este si principalul responsabil de pozitia Uniunii Europene în domeniile politicii externe si de securitate comuna precum si pentru unele actiuni ale Uniunii în domeniul justitiei si libertatii.
Consiliul este compus din ministri care provin din guvernele nationale ale tarilor UE. La reuniuni asista ministrii responsabili pentru temele care sunt tratate : Ministrii afacerilor externe, ministrii economiei si finantelor, ministrii agriculturii s.a.m.d. dupa caz.
Fiecare tara dispune în Consiliu de un anumit numar de voturi, reflectând în mare talia tarii respective dar cu o echilibrare în favoarea tarilor mai mici. Cele mai multe decizii sunt luate cu majoritate de voturi, dar unanimitatea este necesara pentru problemele delicate ce ating domenii cum sunt fiscalitatea, azilul politic sau teritorial si imigratia sau politica externa si securitatea. El se întruneste de aproximativ patru ori pe an si în aceste întruniri la vârf sunt definite marile orientari politice ale Uniunii.

• Comisia Europeana

Comisia Europeana reprezinta si apara interesele comune ale Uniunii Europene în ansamblul sau si este independenta fata de guvernele nationale. Ea elaboreaza proiectele de legi europene pe care le supune Parlamentului European si Consiliului. Ea vegheaza permanent la buna ducere la îndeplinire a politicilor UE si supervizeaza maniera în care sunt flosite fondurile europene. Ea vegheaza în acelasi timp la respectarea tratatelor europene si a legislatiei comunitare având capacitatea de a lua masuri împotriva contravenientilor si în caz de nevoie, sa poarte plângere în fata Curtii de justitie. Comisia este compusa din 25 de persoana –dupa aderarea României si Bulgariei 27, câte un comisar din partea fiecarei tari. Acestia sunt asistati de 24 000 de functionari dintre care cea mai mare parte lucreaza la Bruxelles.
Presedintele Comisiei este desemnat de guvernele Statelor membre ale Uniunii si trebuie sa fie aprobat de Parlamentul European. Ceilalti membrii sunt propusi de guvernele Statelor membre în întelegere cu presedintele Comisiei, si sunt aprobati de parlamentul European. Ei nu reprezinta guvernul propriei tari. Fiecare este însarcinat cu o politica anume a Uniunii Europene. Membrii Comisiei sunt desemnati pe o perioada de 5 ani, care coincide cu mandatul Parlamentului.

• Curtea de Justitie

Rolul Curtii de Justitie este de a veghea ca legislatia europeana sa fie interpretata si aplicata în acelasi mod în toate tarile Uniunii. Ea vegheaza ca instantele nationale sa nu dea decizii diferite pentru aceeasi cauza. Ea vegheaza ca Statele membre si institutiile europene sa respecte legislatia europeana. Curtea îsi are sediul la Luxemburg si este compusa dintr-un judecator din fiecare Stat membru.

• Curtea de Conturi

Curtea de Conturi vegheaza ca fondurile europene, care provin de la contribuabili, sa fie folosite în cadrul legalitatii, cu rigoare si pentru obiectivele aprobate. Curtea îsi are sediul la Luxemburg si are dreptul de a verifica toate conturile organelor si organizatiilor care folosesc fonduri europene.

• Comitetul economic si social

Comitetul economic si social este vocea societatii civile. Cei 317 membri reprezinta u mare numar dintre grupurile de interese: patroni, sindicate, consumatori si ecologisti. Comitetul este un organ consultativce are ca sarcina sa emita avize asupra deciziilor comunitare propuse în materie de munca, de cheltuieli sociale, formare profesionala, etc.

• Comitetul regiunilor

Comitetul regiunilor este consultat asupra propunerilor de decizii comunitare care au un impact direct la nivel regional sau la nivel local în domenii ca transportul, santatea, domeniul muncii, sau educatia. Cei 317 membri sunt adesea alesi regionali sau primari.

• Banca Centrala Europeana

Banca Centrala Europeana îsi are sediul la Francfort. Ea este responsabila de gestiunea monedei eurpene. Ea este cea care fixeaza nivelul dobânzilor. Principalul sau obiectiv este de a garanta o stabilitate a preturilor pentru a evita inflatia. Banca ia decizii independent de guverne sau de alte organisme.

• Banca europeana pentru investitii

Banca europeana pentru investitii finanteaza proiecte de investitii de interes european, în primul rând în wonele defavorizate. Ea finanteaza proiecte de infrastructura: Poate sa fie vorba de cai de cale ferata, sosele si aeroporturi sau proiectee de amenajare a teritoriului. Ea acorda împrumuturi pentru finantarea Intreprinderilor Mici si Mijlocii. Banca îsi are sediul la Luxemburg.
Ea acorda împrumuturi si tarilor candidat si tarilor în curs de dezvoltare. Ea poate acorda împrumuturi cu o dobânda avantajoasa.

Text tradus dupa pagina http://europa.eu/abc/panorama/

 

PREZENTAREA UNIUNII EUROPENE FISIERE POWER POINT

LEGATURI PENTRU PREZENTARE POWER POINT:

PREZENTAREA  IN DIAPOZITIVE A PRINCIPALELOR INSTITUŢII ALE UNIUNII EUROPENE   

PREZENTAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN: STRUCTURA, GRUPURILE POLITICE, MODUL DE LUCRU ŞI COMISIILE PARLAMENTARE

PREZENTAREA MODULUI DE FUNCŢIONARE A SISTEMULUI DE CODECIZIE COMISIE-PARLAMENT-CONSIULIUL UE ŞI A STRUCTURII BUGETARE  

REACŢII LA DOCUMENTUL CONGREGATIEI PENTRU DOCTRINA CREDINTEI

Personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române îşi manifestă îngrijorarea faţă de documentul Congregatiei pentru doctrina credinţei dat publicităţii de Biserica Romano-catolică.

 

PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane:
'Am ramas de-a dreptul uimiti de o asemenea declaratie care invrajbeste intreaga crestinatate. Acest lucru nu-L bucura pe Dumnezeu, Care este Parintele nostru. Poate se vor ivi raze ale ratiunilor si ale scrierilor fratilor din celelalte Biserici, pentru a gasi totusi solutii si a nu cadea in haos. Deocamdata, este greu de gasit o cale pentru continuarea dialogului cu Biserica Catolica de vreme ce chiar nu ne recunoaste ca Biserica, ci doar ca pe ceva particular. O lume intreaga, occidentala – fie ca sunt romano-catolici, protestanti, anglicani – sau noi ortodocsii, ne-am angajat, prin cei mai straluciti teologi, pentru a netezi calea de apropiere şi unitate sfanta. Lucrul acesta ne deranjeaza, pentru ca vor fi tulburari chiar in sanul tuturor Bisericilor. Cele care inca nu erau convinse de foloasele dialogului, acum vor avea posibilitatea sa se bucure. Lucrul acesta nu este imbucurator pentru nimeni'.


IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului:
'Documentul Congregatiei pentru doctrina credintei dat recent publicitatii nu a facut decat sa reactualizeze concepte de baza ale Conciliului II Vatican si, de aceea, pentru Biserica Ortodoxa, el nu aduce noutati teologice. Dincolo de orice declaratie oficiala a Bisericii Romano-Catolice, dar si de impactul ei in mass-media, este imperios necesar ca in dialogul interconfesional sa fie gasit un modus vivendi al sinceritatii si al onestitatii. Tezaurul Traditiei Apostolice primare trebuie sa fie baza pe care sa fie cladit orice dialog ecumenic contemporan'.


Arhid. prof. univ. dr. Ioan Ica jr., contactat de Radio TRINITAS:
'Acest document, publicat recent de catre Vatican si care a avut darul deja de a trezi nenumarate discutii in mass-media, trebuie spus, din capul locului, ca nu aduce din punct de vedere teologic nicio noutate spectaculoasa. Vaticanul isi reafirma, periodic, pozitia sa eclesiologica oficiala. Aceasta pozitie oficiala este cea formulata de catre episcopatul Bisericii Romano-Catolice in 1965, la Conciliul Vatican II. Deci, acest document nu face altceva decat sa reactualizeze si sa reformuleze, in primul rand pentru credinciosii romano-catolici, cateva elemente care tin de eclesiologia si de pozitia Bisericii Romano-Catolice fata de ecumenism, pozitie care a fost, intr-un fel, schimbata spectaculos in anii '60 prin Conciliul Vatican II. Cu ocazia acelui Conciliu, Biserica Romano-Catolica, care pana in anii '60 nu a facut parte sub nicio forma din Miscarea ecumenica de refacere a unitatii crestine, se considera unica Biserica existenta a lui Hristos, deci, incepand cu 1965, Biserica Romano-Catolica s-a deschis spre ecumenism, dar deschiderea fata de ecumenism a fost insotita si de precizari si de nuantari care sa faca intr-un fel compatibila aceasta deschidere ecumenica noua, a Bisericii Romano-Catolice, cu invatatura eclesiologica clasica sa spunem, a Bisericii Romano-Catolice, formulata in mileniul II si, in acest sens vine, intr-un fel, si aceasta declaratie care preia, intr-un fel, fara sa aduca nimic nou, repuncteaza punctele principale ale eclesiologiei romano-catolice referitoare la celelalte confesiuni si Biserici crestine. Deci, tot ceea ce se spune in aceasta Declaratie este deja continut in actele oficiale ale Conciliului Vatican II. Conform acestuia, Biserica Romano-Catolica este Biserica lui Hristos, Biserica ce subzista prin excelenta in Biserica Romano-Catolica, in jurul pontifului roman, al episcopului Romei. In afara Bisericii Romano-Catolice exista doua tipuri de, sa spunem, comunitati crestine: Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, care sunt tratate drept Biserici complete, integral, din punct de vedere dogmatic, sacramental, mai putin canonic, pentru ca nu sunt in comuniune nemijlocita cu episcopul Romei, si comunitatile protestante, care sunt tratate simple comunitati eclesiale, deci nu Biserici depline, ci doar comunitati in care subzista elemente de sfintire, elemente de Biserica. Aceasta invatatura a fost formulata la Conciliul Vatican II si a fost relansata si reactualizata de Biserica Romano-Catolica ori de cate ori a simtit nevoia ca trebuie sa-si precizeze punctul de vedere ecumenic. Lucrul acesta papii l-au mai facut in decursul istoriei, l-au facut si dupa 1965, l-au facut prin diferite declaratii: una a fost prin anii '70, o declaratie faimoasa 'Misterium Ecclesiae', care a fost comentata la vremea respectiva de mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeala. S-a mai reformulat aceasta invatatura si in anul 2000, intr-o enciclica faimoasa a lui Ioan Paul al II-lea, 'Dominus Jesus', care a provocat un scandal in anul 2000 si acum, in anul 2007, suveranul pontif Benedict al XVI-lea a tinut si vad ca tine sa reafirme intr-un fel aceeasi pozitie clasica, sa-i spunem, dupa 1965 a Bisericii Romano-Catolice.
Cat priveste declaratia ca Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare fata de Biserica Universala, putem spune ca aici este intr-un fel divergenta sau diferendul, dezacordul dogmatic si eclesiologic intre viziunea rasariteana despre Biserica, ortodoxa, si viziunea occidentala, romano-catolica, despre Biserica, si ea poate fi exprimata, poate fi redusa la esential in urmatoarea forma: Biserica Romei se considera a fi Biserica nu doar Biserica particulara dintr-un teritoriu ci, in acelasi timp si Biserica Universala. Roma invoca pentru ea insasi doua calificative, deci este Biserica locala a Romei si in acelasi timp Biserica locala, fata de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Conceptia ortodoxa despre Biserica este ca Biserica Universala exista si subzista in diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem aceasta terminologie de Biserica particulara. Noi vorbim despre Biserica Universala in sens de soborniceasca, catolica, in sensul simbolului de credinta constantinopolitan, care subzista in diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem aceasta notiune de 'Biserici particulare', pentru ca notiunea de Biserica particulara este pusa in ecuatie cu notiunea de Biserica Universala, asa cum este ea inteleasa ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste notiuni in eclesia noastra de Biserica Universala si particulara, ci doar de Biserica soborniceasca, catolica, in sensul, inca o data spun, nu romano-catolic, ci in sensul traditional al simbolului de credinta din 381 si Biserica locala, deci, intr-un fel, cei doi termeni teologici, cele doua ecuatii, deci Biserica Universala si particulara, pe de o parte, care sunt tipici pentru conceptia romano-catolica si celalalt tip de Biserica, soborniceasca, Biserica locala, exprima intr-un fel diferenta de abordare intre cele doua traditii: Rasariteana, Ortodoxa si Occidentala, cu privire la relatia dintre universal si local in Biserica, este o relatie cheie, intr-un fel, pentru organizarea ei si figura ei institutionala si canonica.
Cu tema sinodalitatii, episcopalitatii si a autoritatii Bisericii ne aflam in miezul acelorasi probleme eclesiologice care se afla in dezbatere si in dialog intre Bisericile de traditie crestina. Deci, comun atat traditiei occidentale catolice, cat si traditiei rasaritene ortodoxe este faptul ca ambele Biserici sunt Biserici episcopale. Deci, un lucru fundamental in constructia Bisericilor noastre este apostolicitatea Bisericii. Faptul ca Biserica este intemeiata de Iisus Hristos pe apostoli si pe urmasii apostolilor isi gaseste o concretizare in ambele traditii in persoana episcopului. Episcopii sunt socotiti urmasii apostolilor, dar episcopii nu sunt singuri. Asa cum nu a existat un singur apostol, ci au existat 12 apostoli, deci o fratietate apostolica, asa si episcopii nu sunt nici ei singuri. Episcopii alcatuiesc impreuna un sinod, a caror comuniune exprima intr-un fel comuniunea dupa modelul Sfintei Treimi. Asa cum Dumnezeu nu este singur, ci este Treime de Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, asa si apostolii nu sunt nici ei singuri, ci exista 12 apostoli a caror comuniune, a caror relatie de dragoste care se oglindeste in comuniunea de dragoste a credinciosilor intre ei, exprima, pe de o parte, dragostea intre Persoanele Treimice si, pe de alta parte, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni si a oamenilor fata de Dumnezeu. Acesta este modelul ideal dupa care sunt constituite Bisericile episcopale: episcop, sinod, Dumnezeu in Treime. Iar, relatia aceasta fundamentala dintre Dumnezeu in Treime si Sinod este exprimata de un text faimos, e vorba de canonul 34 apostolic, fixat in scris in Antiohia, secolul al IV-lea, si care spune ca toti episcopii dintr-un teritoriu sa-l recunoasca pe unul dintre ei primul si sa nu faca nimic fara avizul acestuia. La randul lui, primul dintre egali nu are voie sa faca nimic fara avizul si sfatuirea celorlalti, ca astfel sa fie laudat Dumnezeu Cel in Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Deci, este vorba despre corelarea dintre episcopii adunati in sinod si primul dintre ei. Aceasta este marea problema dezbatuta intre cele doua traditii crestine. Primul dintre episcopi este egalul confratilor sai, pe cand in traditia romana episcopul Romei revendica o harisma speciala, un primat in virtutea unei asa-zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai in persoana lui in calitate de urmas al Romei. Aici sunt o suma intreaga de erori care trebuie nuantate, este faptul ca in traditia rasariteana toti episcopii sunt urmasii apostolilor si orice episcop este urmasul lui Petru in eparhia sa si, intr-un fel, orice crestin care marturiseste credinta lui Petru este in descendenta petrina. Prin aceasta, Biserica Ortodoxa a contestat aceasta monopolizare a harismei petrine de catre un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul sau, persoana papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului si al tensiunilor existate in trecut intre cele doua Biserici. Pentru ca la noi, primatul, primul in Biserica, fie ca este mitropolit sau patriarh, este tot timpul conditionat de catre Sinod. Deci, nici Sinodul fara patriarh, deci fara primat, nici primatul fara Sinod, pe cand, in traditia occidentala, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat intr-un fel deasupra sau in afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distanta si de a se exprima fara consensul si acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat si la originea schismei din 1054, fiind si o tema principala pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Internationale de Dialog'.   

SURSA www.mmb.ro

REPREZENTANŢI AI CULTELOR DIN ROMÂNIA AU VIZITAT INSTITUŢIILE UE DE LA BRUXELLES

REPREZENTANŢI AI CULTELOR DIN ROMÂNIA AU VIZITAT INSTITUŢIILE UE DE LA BRUXELLES

 

Un grup de reprezentanţi ai cultelor din România a vizitat la începutul lunii iulie Consiliul UE, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Cu această ocazie au avut loc întâlniri cu reprezentanţi ai Comisiei Europene din cadrul Direcţiilor Generale pentru Dezvoltare Regională, Ocuparea Forţei de Muncă şi Sectorul Social şi, respectiv, Comunicare şi cu Membri ai Parlamentului European, reprezentanţi ai Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi ai Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

 

Punctul culminant al vizitei l-a constituit întâlnirea cu dl. Hans-Gert Pöttering, Preşedintele Parlamentului European, care a trecut în revistă, împreună cu reprezentanţii cultelor, diverse aspecte legate de activitatea acestora în România.

 

Vizita se înscrie în activităţile pe care Reprezentanţa Comisiei Europene le susţine în pregătirea Anului European al Dialogului Intercultural 2008.