REPREZENTANTA BOR

Biserica Ortodoxă Română a participat la discuţiile dintre Preşedinţii Instituţiilor Uniunii Europene şi Reprezentanţii cultelor

Biserica Ortodoxă Română a participat la discuţiile dintre Preşedinţii Comisiei, Consiliului şi Parlamentului Uniunii Europene şi liderii religioşi europeni despre schimbările climatice şi reconciliere

 
    Luni 5 mai 2008, Excelenţele lor José Manuel Barroso Preşedintele Comisiei Europene, Janez Jansa Preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Primul Ministru al Guvernului Republicii Slovene şi Hans-Gert Pöttering, Preşedintele Parlamentului European au avut o întâlnire cu 21 de de demnitari religioşi din Europa reprezentând Bisericile creştine, iudaismul şi islamismul.

Această iniţiativă lansată de Preşedintele Baroso în 2005 ajunsă la a patra reuniune anuală cu liderii religioşi şi a doua la care au participat preşedinţii celor trei instituţii UE, se înscrie în cadrul dialogului dintre Uniune, Biserici şi Organizaţii religioase prevăzut de cea de-a 11-a declaraţie de la Amsterdam, inclusă în articolul 16 C al noului Tratat European aflat în proces de ratificare.

 

Întâlnirea a fost structurată în jurul a două teme : 1. „Schimbările climatice: o provocare etică pentru toate culturile” 2. „Reconcilierea prin dialogul intercultural şi dialogul interconfesional”.

În cadrul acestui dialog, Biserica ortodoxă Română a fost reprezentată de către Inaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Exarh Patriarhal pentru instanţele ecumenice şi Instituţiile Uniunii Europene. Din partea celorlalte Biserici ortodoxe au participat Inaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Emanuel, Reprezentantul Patriarhiei Ecumenice pe lângă Instituţiile Uniunii Europene, Preasfinţitul Părinte Episcop Hilarion- Reprezentantul Patriarhiei Moscovei pe lângă Instituţiile Uniunii Europene, Inaltpreasfinţitul Părinte Athanasios Directorul Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe a Greciei pe lângă Instituţiile Uniunii Europene.

În cadrul secţiunii introductive, Preşedintele Comisie Europene a subliniat importanţa dialogului insistând asupra faptului că insituţiile religioase sunt un factor de echilibru în societatea europeană contemporană. Dialogul cu acestea este un element deosebit de important pentru ca proiectele Uniunii europene să poată fi asumate de întreaga societate.

Preşedintele Consiliului European a introdus întâlnirea subliniind caracterul complex al societăţii contemporane şi că Europa are nevoie de dialog pentru a ne cunoaşte mai bine şi a înţelege aspiraţiile şi aşteptările societăţii civile, în cadrul căreia cultele ocupă un loc foarte important.

 Preşedintele Parlamentului European, a arătat că prin dialog se pot vindeca rănile provocate în timp. Uniunea are un beneficiu din acest dialog cu organizaţiile religioase, nu numai în plan intern, dar şi pentru dezvoltarea relaţiilor cu vecinii.

În cadrul intervenţie sale, Inaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon a scos în evidenţă faptul că cele două teme propuse pentru dezbatere necesită o abordare tehnică şi spirituală în acelaşi timp. Creativitatea ştiinţifică trebuie să fie însoţită de o responsabilitate cât mai deplină pentru viitorul creaţiei. Poluarea morală din societatea contemporană crează dezechilibre ce nu pot fi trecute cu vederea. Biserica are capacitea de a transmite un mesaj de coresponsabilizare şi poate dezvolta proiecte concrete care să sprijine efortul de limitare a consecinţelor nefaste ale dezlănţuirii economice. Din acest motiv, Uniuniea Europeană ar trebui să realizeze parteneriate cu Bisericile şi organizaţile religioase, acestea fiind instituţiile care pot mobiliza potenţialul uman, de la marile metropole până la cele mai îndepărtate localităţi.

S-a subliniat faptul că Dumnezeu a încredinţat omului creaţia pentru a-i fi de folos, nu pentru a abuza de ea. Nu întotdeauna cei care abuzeză sunt cei care suportă consecinţele. Încălzirea globală va pune sub ape insule şi ţărmuri, provocând mişcări de populaţii ce vor avea consecinţe foarte grave. Bisericile au nevoie să colaboreze cu reprezentanţii comuinităţii ştiinţifice pentru a înţelege modul în care dezechilibrul din natură ar putea fi corectat.

  În cea de-a doua parte a întâlnirii s-a insistat asupra faptului că dialogul interreligios este parte integrală din dialogul intercultural. Libertatea de exprimare nu trebuie să fie dusă până la insultă.

In cea de-a treia parte a întâlnirii, în concluzie, Preşedintele Barroso a insistat asupra utilitaţii unor astfel de întruniri şi a subliniat faptul că dialogul cu Bisericile şi celelalte organizatii religioase nu aduc atingere dialogului cu alte organizaţii. Natura este un dar si noi trebuie să ne îngrijim de el cu toată responsabilitatea. Instituţiile Europene şi actorii societăţii civile printre care un loc important il ocupă Bisericile şi Organizatiile religioase, au capacitatea de a realiza împreună proiecte care pot sprijini reconcilierea si coresponsabilizarea cât şi lupta împotriva dezechilibrelor din natură. Uneori este mai uşor sa vorbim despre schimbările climatice decât să vorbim despre reconciliere, dar reuşind să avansăm pe calea unei mărturii comune prin proiecte concrete, vom ajunge să avansăm şi pe calea reconcilierii.

 

 În cadrul conferinţei de presă şi în comunicatul final dat publicităţii de către cei trei preşedinţi ai Instituţiilor europene s-a accetuat importanţa dialogului şi s-a afirmat voinţa perseverării în această direcţie, dialogul cu Bisericile şi organizaţiile religioase fiind o cale spre conlucrare şi coresponsabilizare.

 

Discursul Preafericirii Sale Daniel la Înronizarea ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Discursul Preafericirii Sale Daniel la Înronizarea ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al  Bisericii Ortodoxe Române

 

COMUNIUNE FRĂŢEASCĂ ÎN BISERICĂ ŞI MISIUNE SPIRITUALĂ ÎN SOCIETATE

„Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale” (Ioan 10,  11)

1. Vocaţia arhipăstorului în Biserică: responsabilitate şi dăruire de sine pentru mântuirea celor păstoriţi de el.

 

Slujba de întronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române are la bază slujba de TE-DEUM care se săvârşeşte în ziua numelui Patriarhului şi a celorlalţi ierarhi ai Bisericii noastre.
Textul Apostolului (Evrei 13, 17-21) şi textul Evangheliei (Ioan 10, 9-16) care se citesc în timpul acestei slujbe scot în evidenţă adevărul că, în conştiinţa apostolică a Bisericii şi în învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, slujirea de păstor de suflete este în primul rând responsabilitate sfântă pentru mântuirea credincioşilor şi iubire jertfelnică pentru ei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe credincioşi zicând: „ fraţilor, ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă acesta cu bucurie, şi nu suspinând, căci aceasta nu  v-ar fi de folos” (Evrei 13,17). Vedem că ascultarea şi supunerea duhovnicească a credincioşilor faţă de păstorii lor spirituali sunt strâns legate de privegherea şi responsabilitatea păstorilor pentru mântuirea celor încredinţaţi lor spre a fi păstoriţi, adică a fi hrăniţi din cuvintele Sfintei Scripturi, din Sfintele Taine ale Bisericii şi din lumina vieţii Sfinţilor lui Dumnezeu.
În continuare, în aceeaşi epistolă către Evrei, Sfântul Apostol Pavel cere credincioşilor să se roage pentru el şi pentru ceilalţi păstori de suflete: „rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim” (Evrei 13, 18). Acest îndemn apostolic a devenit practică a Bisericii care în fiecare eparhie a ei se roagă la toate slujbele pentru arhipăstorul acesteia cerând lui Dumnezeu „să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, drept învăţând cuvântul adevărului Său” (Sfânta Liturghie, pomenirea Chiriarhului după cântarea Axionului). La rândul său, Sf. Apostol Pavel se roagă lui Dumnezeu pentru întărirea sau intensificarea vieţii spirituale a credincioşilor spre slava lui Hristos, zicând: „Dumnezeul păcii, Cel ce prin Sângele unui testament veşnic a înviat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce este bineplăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia îi fie slava în vecii vecilor Amin.” (Evrei 13, 20-21)

Din lectura textului Apostolului se vede clar că toată lucrarea pastorală din Biserică are ca scop întărirea vieţii spirituale şi săvârşirea faptelor bune spre slava lui Hristos „ Păstorul cel mare al oilor” cuvântătoare, Capul Bisericii şi Arhiereul veşnic, Care a descoperit şi împărtăşeşte iubirea Preasfintei Treimi tuturor oamenilor, pe măsura credinţei lor şi a dorinţei lor de-a dobândi viaţa veşnică.
Cât priveşte textul Evangheliei care se citeşte la întronizarea Patriarhului, acesta ne învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos este Păstorul cel Bun, deoarece El Se dăruieşte pe Sine, pentru ca oile Sale „viaţă să aibă, şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), adică viaţă veşnică sau fericire veşnică, după cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Sf. Chiril al Alexandriei).

Sf. Ioan Gură de Aur spune că, întrucât Hristos are grijă de mântuirea oamenilor, Se numeşte pe Sine Păstor, iar când îi aduce pe oameni la Tatăl, Se numeşte pe Sine uşă: „Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 9).
Tâlcuind cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Eu sunt uşa”, marele teolog român Dumitru Stăniloae scrie: „Hristos se afirmă ca singura uşă a oilor cuvântătoare spre Tatăl. Dar e şi singura uşă prin care Dumnezeu intră la oile cuvântătoare. El e unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, pentru că e şi Dumnezeu, şi om. (...) Hristos e uşă la Tatăl pentru toţi şi a Tatălui către toţi. Dar e în mod special uşă a celor ce conduc pe oameni spre (Dumnezeu) Tatăl şi pe Tatăl, sau pe Dumnezeu în general, spre oameni, adică (uşă) a păstorilor aleşi dintre oameni”. Apoi el mai precizează că Hristos este şi „uşa prin care intră şi ies oile înseşi. Prin umanitatea Lui intră oile cuvântătoare la Dumnezeu, aflând o păşune spirituală. E uşor şi folositor a intra prin Hristos şi la Tatăl, dar şi a ieşi cineva din sine spre semeni. Hristos este singura uşă prin care omul iese din închisoarea egoismului şi omenescului închis în lume”.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii care au explicat Evanghelia după Ioan, în special Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei, au remarcat că Păstorul cel bun se deosebeşte atât de furii sau hoţii care intră în staulul oilor pentru a răpi, cât şi de cei ce păstoresc doar pentru plată, arătând că scopul prim şi ultim al lucrării pastorale nu trebuie să fie profitul personal, ci mântuirea credincioşilor, adică apărarea lor de cei ce răstălmăcesc dreapta credinţă şi sfâşie unitatea Bisericii, precum şi conducerea credincioşilor pe calea unirii lor cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune.

Vorbind despre marea responsabilitate a păstorilor Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur († 407) zice: „Este o încercare mare păzirea Bisericii, o primejdie mare care are nevoie de multă înţelepciune şi de un curaj ca cel despre care vorbeşte Iisus Hristos, acela ca să-şi dea viaţa pentru oile sale, ca niciodată să nu le părăsească, ca să fie tare, ca să stea cu curaj în faţa lupului. În aceasta se deosebeşte păstorul de mercenar. Acesta se îngrijeşte puţin de oile sale, şi nu veghează decât pentru propriul său interes, dar celălalt se uită pe sine însuşi, şi veghează în mod unic numai la mântuirea turmei sale”.4 Iar Sf. Chiril al Alexandriei, vorbind despre păstorul cel bun zice: „Păstorul cu adevărat bun nu vine pentru nimic rău în staulul oilor, urmărind mai degrabă folosul lor şi lucrând cu tărie ceea ce crede că le va fi de mult folos”.5 Când distinge între păstorul plătit sau motivat doar de câştigul imediat şi păstorul cel bun care lucrează pentru mântuire, Hristos - Domnul zice că în caz de primejdie, când vede lupul venind, „cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi” (Ioan 10, 9 - 16). Expresia „nu-l doare inima de oi” indică faptul că, prin contrast, cea dintâi calitate a unui bun păstor de suflete este aceea de a avea o inimă milostivă, care suferă pentru credincioşi, o inimă plină de iubire jertfelnică pentru Biserică. Cu alte cuvinte, păstorul cel bun este un om care pune mult suflet în tot ceea ce face pentru mântuirea sufletelor altora. Însă această inimă milostivă a păstorului de suflete se formează în primul rând prin permanentă rugăciune către Hristos, Păstorul cel Bun, şi către toţi sfinţii Lui, mai ales către cei ce au fost ei înşişi păstori de suflete, „mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.

 

2. Comuniune şi conlucrare frăţească în viaţa Bisericii şi în misiunea socială.

În lumina celor arătate mai sus, înţelegem şi noi cât de mare şi sfântă este responsabilitatea noastră de Părinte duhovnicesc şi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române. O sarcină grea purtată pe umeri slabi!
De aceea, toată nădejdea ne-o punem mai întâi în milostivirea Tatălui Ceresc, în ajutorul lui Hristos Care ne întăreşte şi în dumnezeiescul har al Sfântului Duh „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, căutând ca învăţători şi rugători pentru noi pe Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care mărturiseau că; „avem comoara aceasta (a harului) în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi” (2 Corinteni 4, 7).

De asemenea, ne punem nădejdea în rugăciunile, sfatul bun şi ajutorul tuturor fraţilor ierarhi din Sfântul Sinod, împreună–slujitori şi împreună-păstori cu noi în Biserica lui Hristos din poporul român.
Totodată, cerem întregului cler, tuturor monahilor şi monahiilor, tuturor credincioşilor şi credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor României să ne ajute în slujirea noastră cu rugăciunile lor şi cu fapta lor cea bună, ca, împreună, să ne bucurăm cu toţii de binecuvântarea Preasfintei Treimi şi de lucrarea liturgică, pastorală şi misionară a Bisericii noastre.
Cea dintâi dorinţă şi cea dintâi datorie a noastră ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române constă în păstrarea, preţuirea şi cultivarea moştenirii spirituale luminoase pe care ne-a lăsat-o fericitul întru pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pildă de înţelepciune şi răbdare, de iubire frăţească faţă de toţi creştinii ortodocşi, pildă de bunătate faţă de toţi creştinii, faţă de toţi oamenii credincioşi şi faţă de toţi oamenii făcători de pace şi de bine.

În al doilea rând, datoria noastră constantă este promovarea comuniunii frăţeşti, a coresponsabilităţii şi a conlucrării cu toţi ierarhii din Sfântul Sinod, pentru a păstra şi apăra credinţa ortodoxă şi unitatea Bisericii noastre, precum şi de a găsi împreună cu Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile lor, împreună cu clerul şi credincioşii mireni ortodocşi, căi şi mijloace corespunzătoare pentru adâncirea şi îmbogăţirea vieţii spirituale şi a lucrării misionare în parohiile, mănăstirile, şcolile teologie, instituţiile culturale şi instituţiile social-caritative ale Biserici noastre, pe baza experienţei de până acum şi potrivit noilor provocări care vin din partea societăţii contemporane din ce în ce mai secularizate. Această societate - adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă – are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare şi de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist şi cu posesia lucrurilor limitate şi trecătoare; ori, viaţa omenească nu se poate construi temeinic şi constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu şi de vocaţia cerească sau transcendentă a persoanei umane.

Foarte repede se constată că deficitul de transcendenţă din viaţa individului produce deficit de umanitate (omenie) în viaţa socială. Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viaţa umană se reduce repede la „matematică”: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.

O altă dorinţă a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locaşurilor de cult, prin intermediul a două reţele bisericeşti ortodoxe la nivel naţional şi anume: radio şi televiziune, precum şi un cotidian al Bisericii. Experienţa acumulată în acest sens de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, precum şi de alte mitropolii sau eparhii din Biserica noastră, ne dă speranţă că ceea ce este necesar poate deveni posibil prin coresponsabilitate şi conlucrare frăţească, precum şi prin bunăvoinţa persoanelor şi instituţiilor care vor să ajute Biserica, pentru ca ea să contribuie la rândul său şi mai mult la viaţa spirituală şi socială a ţării noastre.

3. Recunoştinţă pentru încrederea acordată şi dorinţă de dialog şi cooperare.

În încheiere, dorim să mulţumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, pentru încrederea acordată şi chemarea adresată nouă de a sluji, cu râvnă şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română în noua responsabilitate de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum se spune în Gramata Sfântului Sinod pentru întronizarea Patriarhului.

Mulţumim tuturor celor ce ne-au adresat felicitări fie din ţară, fie din străinătate, în nume personal sau în numele unor Biserici şi organizaţii creştine, în numele altor culte religioase, în numele unor instituţii de Stat, organizaţii şi asociaţii.

De asemenea, mulţumim călduros tuturor delegaţilor oficiali din România şi din străinătate care sunt prezenţi acum la momentul întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arătând astfel preţuirea şi prietenia lor faţă de Biserica Ortodoxă Română.

În mod deosebit, mulţumim tuturor instituţiilor de Stat, cu prioritate Preşedintelui şi Guvernului României, pentru ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment, având speranţa şi convingerea că Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte religioase din România, va continua să contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale, culturale şi sociale a românilor din ţară şi din străinătate, într-o vreme în care Statul român a devenit şi membru al Uniunii Europene.

Nu uităm faptul că mai toţi credincioşii români migranţi au nevoie de mai mult sprijin pastoral şi material, pentru a-şi păstra identitatea şi demnitatea, dar şi pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioşii altor Biserici şi cu cetăţenii ţărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliţi definitiv.
Sperăm că dialogul, cooperarea şi respectul reciproc în raport cu alte Biserici şi cu alte culte religioase vor continua, acordând însă o atenţie deosebită păstrării dreptei credinţe şi tuturor valorilor tradiţionale ale Ortodoxiei. În acest sens, le mulţumim şi tuturor celor ce veghează cu multă râvnă ca Biserica Ortodoxă să nu-şi piardă identitatea de credinţă şi viaţa spirituală, când dialoghează sau cooperează cu alte Biserici creştine.

Noi avem dorinţa şi datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credinţe. În acelaşi timp, considerăm că dragostea faţă de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive şi în temeri excesive, ci mai ales în faptele lucrării pastorale şi misionare concrete, după modelul Sfinţilor Apostoli, pe care Hristos-Domnul Cel  răstignit şi înviat nu i-a lăsat încuiaţi de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor.
În orice caz, mulţumim şi celor ce ne încurajează şi celor ce ne critică, dacă totul este spre folosul mântuirii credincioşilor şi spre binele Bisericii. Când greşim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare şi să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutaţi şi mai mult, cu fapta, tot spre binele vieţii şi lucrării Bisericii.

Rugăm pe Tatăl nostru din ceruri, pe „Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul” (Iacob 1, 17) să ne binecuvânteze şi să ne ajute pe toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, ca să săvârşim binele în orice timp şi în orice loc, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.

† DANIEL,

Arhiepiscop al Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei

Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Programul celei de a III-a Adunari Ecumenice Europene, Sibiu, 4 - 9 septembrie 2007

 

Marti, 4 septembrie

- orele 19.00 - 20.00: ceremonia de deschidere, Piata Mare;
- orele 19.00 - 20.00: intampinare si rugaciune;
- cuvantul de bun-venit adresat de reprezentantii Conferintei Catolice a Episcopilor din Europa (CCEE) si ai presedintiei Conferintei Bisericilor Europene (CBE);
- cuvantul de bun-venit din partea edililor locali si a conducerii Bisericilor;
- orele 20.00 - 21.00: spectacol de deschidere oferit de grupuri artistice locale.


Miercuri, 5 septembrie

Lumina lui Hristos si a Bisericii. Unitate, Spiritualitate si Marturie

- orele 09.00 - 10.00: rugaciunea de deschidere care va fi condusa de Excelenta Sa Cardinalul Josip Bozanic, presedintele Episcopilor din Croatia si vicepresedinte al Conferintei Episcopilor Catolici din Europa;
- predica pe textul biblic de la II Corinteni 4, 6 - 7 rostita de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului;
- ganduri pentru Adunare; marturii ale rev. Anthony Peck din Marea Britanie si ale Martelli Evelina din Italia;
- orele 10.15 - 13.00: deschiderea plenarei. Moderatori: Francine Wild - Conferinta Episcopilor din Franta si Alison Elliot - Biserica Scotiei;
- salutul Excelentei Sale Traian Basescu, presedintele Romaniei;
- prezentare de imagini si marturii ‘Din Basel la Sibiu’: Sarah Numico - Italia; Monika Heitz (vechi catolici) – Austria;
- deschiderea celei de a III-a Adunari Ecumenice Europene de catre Excelenta Sa Cardinalul Péter Erdö, presedinte al Conferintei Episcopilor Catolici din Europa, si de rev. Jean-Arnold de Clermont, presedinte al Conferintei Bisericilor Europene;
- cuvinte de salut ale IPS Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei, Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, si IPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucuresti si presedinte al Conferintei Episcopilor Romano-Catolici din Romania;
- moment artistic oferit de corul ecumenic al Adunarii;
Lumina lui Hristos si a Bisericii - conferinte:
- Excelenta Sa Cardinalul Walter Kasper, presedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestine;
- IPS Mitropolit Kirill de Smolensk si Kaliningrad, presedinte al Departamentului pentru Relatiile Externe al Patriarhiei Moscovei si a Intregii Rusii;
- Episcop Dr. Wolfgang Huber, presedinte al Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania
- cuvant de salut din partea rev. dr. Samuel Kobia, secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor;
- mesajul papei Benedict al XVI-lea citit de episcopul Jean-Claude Périsset, nuntiul papal din Romania;
- mesajul rev. Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury, citit de rev. dr. Richard Chartres, episcop de Londra, Biserica Anglicana, Marea Britanie;
- prezentarea si aprobarea grupului de redactare a mesajului Adunarii;
- rugaciunea de pranz;
- orele 13.00 - 15.30: intruniri si agora. ‘Agora’ este locul in care delegatii oficiali vor avea posibilitatea de a expune si de a imparti documente privitoare la intalnirile ecumenice (Casa Sindicatelor);
- orele 13.00 - 15.30: delegatii oficiali vor organiza mai multe intruniri pe teme ecumenice ce vor avea loc la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu;
- orele 15.30 - 18.30: forum asupra sub-temelor zilei (Forumul 1 – Unitate; Forumul 2 – Spiritualitate; Forumul 3 – marturii);
- orele 18.30 - 19.00: rugaciuni de seara care se vor tine in diverse biserici locale, alaturi de comunitatile locale;
- orele 20.30 - 22.00: evenimente culturale.


Joi, 6 septembrie

Lumina lui Hristos si Europa. Europa, Religii si Migratii

- orele 09.00 - 10.00: rugaciunea de dimineata si meditatii pe marginea Bibliei (conform traditiei romano-catolica). Rugaciunea va fi prezidata de Excelenta Sa cardinalul Jean-Pierre Ricard, presedinte al Conferintei Episcopilor din Franta si vicepresedinte al Conferintei Episcopilor Catolici din Europa;
- reflectii pe marginea Bibliei ale Excelentei Sale cardinalul Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano, pe textul biblic de la Luca 9, 28 – 36;
- scrisori de suflet ale Simone Poortman (protestanta) – Olanda si Ekaterina Pastukova (ortodoxa) – Rusia;
- orele 10.30 - 13.00: sesiuni plenare. Moderatori: Dr. Mary Tanner, Biserica Angliei si Dr. Agata Skowron-Nalborczyk, Conferinta Episcopilor din Polonia.
Europa si procesul de unificare
- introducere: Excelenta Sa Calin Popescu Tariceanu, primul ministru al Romaniei;
- tratare tema: Excelenta Sa Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene;
Lumina lui Hristos si Europa - conferinte
- rev. dr. Richard Chartres, episcop de Londra, Biserica Anglicana, Marea Britanie;
- PS Sa Anastasios, arhiepiscop al Tiranei si al Intregii Albanii, Albania;
- moment artistic;
- discutii plenare;
- masa rotunda. Marturii:
Europa: Comisarul Leonard Orban, membru al Comisiei Europene, Romania;
Religii: Sora Katrin Amell OP, Conferinta Episcopilor din Tarile Nordice;
Migraţia: Sora Joan Roddy, Conferinta Episcopilor din Irlanda;
- conferinte/cuvinte de salut:
Excelenta Sa René van der Linden, presedinte al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei;
rev. Thomas Wipf, presedinte al Consiliului Bisericilor Protestante din Europa;
reprezentantul comunitatii evreiesti;
reprezentantul comunitatii musulmane;
- prezentarea rezumatului mesajului Adunarii;
- rugaciunea de pranz;
- orele 13.00 - 15.30: intruniri si agora;
- orele 13.00 - 15.30: sedinte (delegatii oficiali vor organiza mai multe intruniri pe teme ecumenice, ce vor avea loc la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu;
- orele 15.30 - 18.30: forum asupra temelor suplimentare ale zilei (Forumul 1 – Europa; Forumul 2 – Religii; Forumul 3 – Migratia);
- orele 18.30 - 19.00: rugaciuni de seara care se vor tine in diverse biserici locale, alaturi de comunitatile locale;
- orele 20.30 - 22.00: evenimente culturale;


Vineri, 7 septembrie

Lumina lui Hristos si Lumea. Creatie, Dreptate si Pace

- orele 09.00 - 10.00: rugaciunea de dimineata si meditatii pe marginea Bibliei (conform traditiei Bisericilor Reformate), rugaciune prezidata de Episcopul Fernando Soares, Portugalia, si reflectii pe marginea Bibliei ale Conferintei Bisericilor Europene pe textul biblic de la Efesseni 5, 8 – 14;
- scrisori de suflet ale rev. fr. Mesrop Parsamyan (armean ortodox) si Hilary Wilson, Comunitatea L’Arche;
- orele 10.30 - 13.00: sesiuni plenare. Moderatori: Episcop Dr. Margot Kässmann (Luterana), Germania, si Sora Ines Kezic, Conferinta Internationala a Episcopilor Sfintii Chiril si Metodie;
- cuvantari de salut ale IPS Arhiepiscop Major Lucian Muresan, arhiepiscop de Fagaras si Alba Iulia, reprezentantului Aliantei Mondiale a Bisericilor Reformate si ale Excelentei Sale Episcop Dr. Pap Géza, episcop al diocezelor reformate din Transilvania.
Lumina lui Hristos si Lumea
- introducere;
- proiectie imagini pe tema Pacii si a Justitiei din Sierra Leone;
- tratarea temei, de prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunitatii ‘St. Egidio’;
- masa rotunda si marturii:
Creatie: Lic. Elias Crisostomo Abramides, Patriarhia Ecumenica, Argentina;
Dreptate: rev. Guirguis Ibrahim Saleh, secretar general al Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu;
Pace: Ingrid Naess Holm, Changemaker, Norvegia;
- reflectii ale rev. dr. Ishmael Noko, secretar general al Federatiei Luterane Mondiale;
- moment artistic;
- dialog;
- prezentarea rezumatului mesajului Adunarii;
- rugaciunea de pranz;
- orele 13.00 - 15.30: intruniri si agora;
- orele 13.00 - 15.30: sedinte (delegatii oficiali vor organiza mai multe intruniri pe teme ecumenice, ce vor avea loc la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu);
- orele 15.30 - 18.00: forum asupra temelor suplimentare ale zilei ( Forumul 1 – Creatia; Forumul 2 – Dreptate; Forumul 3 – Pace);
- orele 18.30 - 19.00: Vecernia ortodoxa, care va avea loc in Catedrala ortodoxa, alaturi de comunitatile locale;
- orele 20.30 - 22.00: evenimente culturale.


Sambata, 8 septembrie

- orele 08.00 - 10.30: diverse slujbe religioase ce vor avea loc in mai multe biserici locale, alaturi de membrii comunitatilor locale;
- orele 10.30 - 13.00: sesiuni plenare. Moderatori: Dr. Katja Elisabeth Heidemanns - Conferinta Episcopilor din Germania si diac. Emilianos Begiannou (ortodox) – Turcia;
- cuvinte de salut ale Excelentei Sale Dr. Dezsó Zoltán Adorjáni, episcop al Bisericii Evanghelice Luterane din Romania, ale Excelentei Sale László Tökes, Biserica Reformata din Romania;
- raport asupra rezultatelor Forei:
Lumina lui Hristos si Biserica: Unitate, Spiritualitate si Marturie;
Lumina lui Hristos si Europa: Europa, Religiile si Migratia;
Lumina lui Hristos si Lumea: Creatie, Justitie si Pace;
- moment artistic al corului ecumenic al celei de-a III-a Adunari Ecumenice Europene;
- prezentarea celui de-al doilea plan al mesajului Adunarii;
- rugaciunea de pranz;
- orele 13.00 - 15.30: intruniri si agora;
- orele 13.00 - 15.30: sedinte;
- orele 17.00 - 18.30: sesiuni plenare. Moderatori: moderatori: Excelenta Sa Episcopul Vicenzo Paglia si Excelenta Sa Mitropolitul Gennadios de Sassima; co-moderatori: Comitetul de Planificare a celei de-a III-a Adunari Ecumenice Europene;
- evaluarea lucrarilor intalnirii:
Annie Marcelo, reprezentanta a Bisericii Emigrantilor, Italia;
Vikarin Almut Bretschneider Felzman, Germania;
arhimandrit Gabriel Papanicolau, Grecia;
Mary Judkin, Marea Britanie;
Dr. Stefan Vesper, Germania;
prof. Brendan Leahy, Irlanda;
Oana Tuduce, Romania;
J. Barry Hickey, Australia;
- moment artistic;
- prezentarea mesajului Adunarii;
- concluzii ale Episcopului Vicenzo Paglia, Mitropolitului Gennadios de Sassima, Comitetului de Planificare a celei de-a III-a Adunari Ecumenice Europene, rev. Jean-Arnold de Clermont, presedinte al Conferintei Bisericilor, si Excelentei Sale cardinal Péter Erdö, presedinte al Conferintei Catolice a Episcopilor din Europa;
- rugaciune;
- orele 20.00 - 22.00: sarbatoarea Luminii, Piata Mare.


Duminica, 9 septembrie

- orele 08.00 - 10.00: diverse slujbe religioase care vor avea loc in biserici locale, alaturi de comunitatile locale;
- orele 11.00 - 12.00: rugaciunea de final, Piata Mare.

 

PAGINA PRINCIPALA

Alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

In urma stabilirii de către Sfântul Sinod a datei alegerii Arhiepiscopului Bucureştilor - Mitropolit al Munteniei Si Dobrogei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, calendarul organismelor bisericeşti competente pentru  desemnarea candidaţilor şi alegerea viitorului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este următorul:                                                       

-marţi, 11 septembrie a.c., ora 12.00, după Sfânta Liturghie, membrii Sfântului Sinod oficiază slujba de pomenire la 40 de zile de la trecerea în veşnicie a Fericitului întru adormire a Părintelui Patriarh Teoctist;

-miercuri, 12 septembrie a.c., ora 10.00, după  oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te  Deum, şedinţa Sfântului Sinod în vederea desemnării candidaţilor în postul  vacant de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

-miercuri, 12 septembrie a.c., ora 17.00, şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;

Documentul Congregaţiei doctrinei credinţei este considerat de Cardinalul Kasper ca o invitaţie la dialog

Documentul Congregaţiei doctrinei credinţei este considerat de Cardinalul Kasper ca o invitaţie la dialog

Vineri 13 iulie, Cardinalul Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor a calificat documentul respectiv drept o „invitaţie la dialog”.  El afirmă că documentul nu aduce nimic nou şi că o a doua lectură mai serenă va putea clarifica faptul că el exprimă într-o manieră sintetică dar clară ceea ce Biserica romano-catolocă a susţinut deja. „Declaraţia nu constituie un pas înapoi faţă de progresul ecumenic ci ne invită să mergem la scopul responsabilităţilor ecumenice care aşteaptă să fie atinse. Aceste diferenţe nu ar trebui să ne bulverseze pentru că le spunem pe nume. În ultimă analiză, declaraţia este o invitaţie urgentă pentru a continua un dialog seren. „

Informează www.zenit.org

REACŢII LA DOCUMENTUL CONGREGATIEI PENTRU DOCTRINA CREDINTEI

Personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române îşi manifestă îngrijorarea faţă de documentul Congregatiei pentru doctrina credinţei dat publicităţii de Biserica Romano-catolică.

 

PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane:
'Am ramas de-a dreptul uimiti de o asemenea declaratie care invrajbeste intreaga crestinatate. Acest lucru nu-L bucura pe Dumnezeu, Care este Parintele nostru. Poate se vor ivi raze ale ratiunilor si ale scrierilor fratilor din celelalte Biserici, pentru a gasi totusi solutii si a nu cadea in haos. Deocamdata, este greu de gasit o cale pentru continuarea dialogului cu Biserica Catolica de vreme ce chiar nu ne recunoaste ca Biserica, ci doar ca pe ceva particular. O lume intreaga, occidentala – fie ca sunt romano-catolici, protestanti, anglicani – sau noi ortodocsii, ne-am angajat, prin cei mai straluciti teologi, pentru a netezi calea de apropiere şi unitate sfanta. Lucrul acesta ne deranjeaza, pentru ca vor fi tulburari chiar in sanul tuturor Bisericilor. Cele care inca nu erau convinse de foloasele dialogului, acum vor avea posibilitatea sa se bucure. Lucrul acesta nu este imbucurator pentru nimeni'.


IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului:
'Documentul Congregatiei pentru doctrina credintei dat recent publicitatii nu a facut decat sa reactualizeze concepte de baza ale Conciliului II Vatican si, de aceea, pentru Biserica Ortodoxa, el nu aduce noutati teologice. Dincolo de orice declaratie oficiala a Bisericii Romano-Catolice, dar si de impactul ei in mass-media, este imperios necesar ca in dialogul interconfesional sa fie gasit un modus vivendi al sinceritatii si al onestitatii. Tezaurul Traditiei Apostolice primare trebuie sa fie baza pe care sa fie cladit orice dialog ecumenic contemporan'.


Arhid. prof. univ. dr. Ioan Ica jr., contactat de Radio TRINITAS:
'Acest document, publicat recent de catre Vatican si care a avut darul deja de a trezi nenumarate discutii in mass-media, trebuie spus, din capul locului, ca nu aduce din punct de vedere teologic nicio noutate spectaculoasa. Vaticanul isi reafirma, periodic, pozitia sa eclesiologica oficiala. Aceasta pozitie oficiala este cea formulata de catre episcopatul Bisericii Romano-Catolice in 1965, la Conciliul Vatican II. Deci, acest document nu face altceva decat sa reactualizeze si sa reformuleze, in primul rand pentru credinciosii romano-catolici, cateva elemente care tin de eclesiologia si de pozitia Bisericii Romano-Catolice fata de ecumenism, pozitie care a fost, intr-un fel, schimbata spectaculos in anii '60 prin Conciliul Vatican II. Cu ocazia acelui Conciliu, Biserica Romano-Catolica, care pana in anii '60 nu a facut parte sub nicio forma din Miscarea ecumenica de refacere a unitatii crestine, se considera unica Biserica existenta a lui Hristos, deci, incepand cu 1965, Biserica Romano-Catolica s-a deschis spre ecumenism, dar deschiderea fata de ecumenism a fost insotita si de precizari si de nuantari care sa faca intr-un fel compatibila aceasta deschidere ecumenica noua, a Bisericii Romano-Catolice, cu invatatura eclesiologica clasica sa spunem, a Bisericii Romano-Catolice, formulata in mileniul II si, in acest sens vine, intr-un fel, si aceasta declaratie care preia, intr-un fel, fara sa aduca nimic nou, repuncteaza punctele principale ale eclesiologiei romano-catolice referitoare la celelalte confesiuni si Biserici crestine. Deci, tot ceea ce se spune in aceasta Declaratie este deja continut in actele oficiale ale Conciliului Vatican II. Conform acestuia, Biserica Romano-Catolica este Biserica lui Hristos, Biserica ce subzista prin excelenta in Biserica Romano-Catolica, in jurul pontifului roman, al episcopului Romei. In afara Bisericii Romano-Catolice exista doua tipuri de, sa spunem, comunitati crestine: Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, care sunt tratate drept Biserici complete, integral, din punct de vedere dogmatic, sacramental, mai putin canonic, pentru ca nu sunt in comuniune nemijlocita cu episcopul Romei, si comunitatile protestante, care sunt tratate simple comunitati eclesiale, deci nu Biserici depline, ci doar comunitati in care subzista elemente de sfintire, elemente de Biserica. Aceasta invatatura a fost formulata la Conciliul Vatican II si a fost relansata si reactualizata de Biserica Romano-Catolica ori de cate ori a simtit nevoia ca trebuie sa-si precizeze punctul de vedere ecumenic. Lucrul acesta papii l-au mai facut in decursul istoriei, l-au facut si dupa 1965, l-au facut prin diferite declaratii: una a fost prin anii '70, o declaratie faimoasa 'Misterium Ecclesiae', care a fost comentata la vremea respectiva de mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeala. S-a mai reformulat aceasta invatatura si in anul 2000, intr-o enciclica faimoasa a lui Ioan Paul al II-lea, 'Dominus Jesus', care a provocat un scandal in anul 2000 si acum, in anul 2007, suveranul pontif Benedict al XVI-lea a tinut si vad ca tine sa reafirme intr-un fel aceeasi pozitie clasica, sa-i spunem, dupa 1965 a Bisericii Romano-Catolice.
Cat priveste declaratia ca Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare fata de Biserica Universala, putem spune ca aici este intr-un fel divergenta sau diferendul, dezacordul dogmatic si eclesiologic intre viziunea rasariteana despre Biserica, ortodoxa, si viziunea occidentala, romano-catolica, despre Biserica, si ea poate fi exprimata, poate fi redusa la esential in urmatoarea forma: Biserica Romei se considera a fi Biserica nu doar Biserica particulara dintr-un teritoriu ci, in acelasi timp si Biserica Universala. Roma invoca pentru ea insasi doua calificative, deci este Biserica locala a Romei si in acelasi timp Biserica locala, fata de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Conceptia ortodoxa despre Biserica este ca Biserica Universala exista si subzista in diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem aceasta terminologie de Biserica particulara. Noi vorbim despre Biserica Universala in sens de soborniceasca, catolica, in sensul simbolului de credinta constantinopolitan, care subzista in diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem aceasta notiune de 'Biserici particulare', pentru ca notiunea de Biserica particulara este pusa in ecuatie cu notiunea de Biserica Universala, asa cum este ea inteleasa ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste notiuni in eclesia noastra de Biserica Universala si particulara, ci doar de Biserica soborniceasca, catolica, in sensul, inca o data spun, nu romano-catolic, ci in sensul traditional al simbolului de credinta din 381 si Biserica locala, deci, intr-un fel, cei doi termeni teologici, cele doua ecuatii, deci Biserica Universala si particulara, pe de o parte, care sunt tipici pentru conceptia romano-catolica si celalalt tip de Biserica, soborniceasca, Biserica locala, exprima intr-un fel diferenta de abordare intre cele doua traditii: Rasariteana, Ortodoxa si Occidentala, cu privire la relatia dintre universal si local in Biserica, este o relatie cheie, intr-un fel, pentru organizarea ei si figura ei institutionala si canonica.
Cu tema sinodalitatii, episcopalitatii si a autoritatii Bisericii ne aflam in miezul acelorasi probleme eclesiologice care se afla in dezbatere si in dialog intre Bisericile de traditie crestina. Deci, comun atat traditiei occidentale catolice, cat si traditiei rasaritene ortodoxe este faptul ca ambele Biserici sunt Biserici episcopale. Deci, un lucru fundamental in constructia Bisericilor noastre este apostolicitatea Bisericii. Faptul ca Biserica este intemeiata de Iisus Hristos pe apostoli si pe urmasii apostolilor isi gaseste o concretizare in ambele traditii in persoana episcopului. Episcopii sunt socotiti urmasii apostolilor, dar episcopii nu sunt singuri. Asa cum nu a existat un singur apostol, ci au existat 12 apostoli, deci o fratietate apostolica, asa si episcopii nu sunt nici ei singuri. Episcopii alcatuiesc impreuna un sinod, a caror comuniune exprima intr-un fel comuniunea dupa modelul Sfintei Treimi. Asa cum Dumnezeu nu este singur, ci este Treime de Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, asa si apostolii nu sunt nici ei singuri, ci exista 12 apostoli a caror comuniune, a caror relatie de dragoste care se oglindeste in comuniunea de dragoste a credinciosilor intre ei, exprima, pe de o parte, dragostea intre Persoanele Treimice si, pe de alta parte, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni si a oamenilor fata de Dumnezeu. Acesta este modelul ideal dupa care sunt constituite Bisericile episcopale: episcop, sinod, Dumnezeu in Treime. Iar, relatia aceasta fundamentala dintre Dumnezeu in Treime si Sinod este exprimata de un text faimos, e vorba de canonul 34 apostolic, fixat in scris in Antiohia, secolul al IV-lea, si care spune ca toti episcopii dintr-un teritoriu sa-l recunoasca pe unul dintre ei primul si sa nu faca nimic fara avizul acestuia. La randul lui, primul dintre egali nu are voie sa faca nimic fara avizul si sfatuirea celorlalti, ca astfel sa fie laudat Dumnezeu Cel in Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Deci, este vorba despre corelarea dintre episcopii adunati in sinod si primul dintre ei. Aceasta este marea problema dezbatuta intre cele doua traditii crestine. Primul dintre episcopi este egalul confratilor sai, pe cand in traditia romana episcopul Romei revendica o harisma speciala, un primat in virtutea unei asa-zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai in persoana lui in calitate de urmas al Romei. Aici sunt o suma intreaga de erori care trebuie nuantate, este faptul ca in traditia rasariteana toti episcopii sunt urmasii apostolilor si orice episcop este urmasul lui Petru in eparhia sa si, intr-un fel, orice crestin care marturiseste credinta lui Petru este in descendenta petrina. Prin aceasta, Biserica Ortodoxa a contestat aceasta monopolizare a harismei petrine de catre un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul sau, persoana papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului si al tensiunilor existate in trecut intre cele doua Biserici. Pentru ca la noi, primatul, primul in Biserica, fie ca este mitropolit sau patriarh, este tot timpul conditionat de catre Sinod. Deci, nici Sinodul fara patriarh, deci fara primat, nici primatul fara Sinod, pe cand, in traditia occidentala, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat intr-un fel deasupra sau in afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distanta si de a se exprima fara consensul si acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat si la originea schismei din 1054, fiind si o tema principala pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Internationale de Dialog'.   

SURSA www.mmb.ro

REPREZENTANŢI AI CULTELOR DIN ROMÂNIA AU VIZITAT INSTITUŢIILE UE DE LA BRUXELLES

REPREZENTANŢI AI CULTELOR DIN ROMÂNIA AU VIZITAT INSTITUŢIILE UE DE LA BRUXELLES

 

Un grup de reprezentanţi ai cultelor din România a vizitat la începutul lunii iulie Consiliul UE, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Cu această ocazie au avut loc întâlniri cu reprezentanţi ai Comisiei Europene din cadrul Direcţiilor Generale pentru Dezvoltare Regională, Ocuparea Forţei de Muncă şi Sectorul Social şi, respectiv, Comunicare şi cu Membri ai Parlamentului European, reprezentanţi ai Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi ai Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

 

Punctul culminant al vizitei l-a constituit întâlnirea cu dl. Hans-Gert Pöttering, Preşedintele Parlamentului European, care a trecut în revistă, împreună cu reprezentanţii cultelor, diverse aspecte legate de activitatea acestora în România.

 

Vizita se înscrie în activităţile pe care Reprezentanţa Comisiei Europene le susţine în pregătirea Anului European al Dialogului Intercultural 2008.